Lifestyle

Publicul m-a violat, dar nici eu nu doream altceva”, marturiseste Courtney Love, vaduva lui Kurt Cobain, in cartea autobiografica „Dirty Blonde: The Diaries of Courtney Love”. Cartea apare acum si in librariile europene, chiar inaintea lansarii celui de-al doilea album al artistei: „Nobody’s Daughter”.

„„Dirty Blonde” nu este o cronica in sensul traditional. Citind, te pierzi intr-un tesut de cicatrice”, scrie revista „Vanity Fair”. Cartea ne dezvaluie care este „blestemul de a fi sotia unui semizeu”.

Dupa sinuciderea lui Cobain, in 1994, Love a fost acuzata de moartea acestuia, chiar si de tatal ei, cu care ea nu mai vorbeste de douazeci si cinci de ani. Love, care a crescut de la 7 ani in orfelinate si internate, scrie: „Eu nu am avut niciodata parinti”. Tatal ei nu a ezitat sa afirme: „De Kurt mi-a fost mila, el avea de-a face cu Satana insasi, fiica mea”.

Din „Dirty Blonde” nu aflam neaparat „adevarul”, dar aflam ca Love si-a iubit sotul. „El a fost cel mai bun prieten al meu, imi lipseste. Daca ar fi fost diagnosticat corect de la inceput, putea trai si astazi”.

Cobain suferea de o boala la stomac. „Avea dureri imense, iar oamenii nu il credeau”, isi aminteste Love. „Se tavalea pe podea de dureri si scuipa fiere. Eu ii faceam injectiile cu adrenalina direct in inima. Eram singura cu aceasta responsabilitate”.

Dupa moartea lui Cobain a urmat succesul comercial al lui Love. Cantareata, care de fapt este de profesie actrita, a facut, cu formatia „Hole”, un turneu de succes, iar rolul interpretat in filmul „Larry Flynt” (1996) i-a adus o nominalizare la Globul de Aur.

Prabusirea avea sa se produca mai tarziu. In ultimii patru ani, Love a hranit presa de bulevard cu excese de droguri si iesiri necontrolate. „A fost iadul, iar eu consumam cocaina si aveam probleme financiare”.

Anul trecut, ea a vandut o parte din mostenirea lui Cobain si a inteles nu numai ca-si pericliteaza viata, dar si ca isi va pierde fiica pe care o are cu Cobain, Frances. Love s-a internat cu ajutorul unor prieteni, printre care si Mel Gibson, intr-o clinica de recuperare.

Pe 29 septembrie 1963, la New Victoria Theatre din Londra, incepe primul turneu serios al trupei, care canta in deschidere la The Everly Brothers si la Bo Diddley. Pe afis ar fi trebuit sa se mai afle si Chuck Berry, insa acesta era inchis intr-o puscarie din Missouri pentru incurajarea prostitutiei in clubul sau din St. Louis.

Dat fiind ca majoritatea concertelor se tineau in sali de teatru, din cauza spatiului redus din culise, toti muzicienii angrenati in turneu au ajuns sa se cunoasca intre ei, cu bune si rele... Gelozia lui Brian Jones pe Mick Jagger nu se diminuase, ci, dimpotriva, ajunsese la cote exasperante.

Intrucat contributia lui Jones era instrumentala, era natural ca pozitionarea sa in ochii publicului sa fie una secundara, iar Jones, orbit de furie, alcool si amfetamine (pe care toti incepusera sa le ia pentru a rezista), isi sabota deseori colegii de trupa: canta voit prost, intarzia, le fura mancarea, le ascundea hainele.

Brian ajunsese pana acolo incat i s-a plans lui Bo Diddley ca vrea sa paraseasca trupa, insa acesta i-a tras un perdaf zdravan, amintindu-i ca sigur ii vor depasi pe Beatles. Diddley rosteste in acea seara o fraza profetica: „Daca nu o sa ajungeti mai mari decat Beatles, cu siguranta veti rezista mai mult”.

Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO

Sursa:Evz.Ro

Raspunsul Germaniei la Borat se numeste „Miss Platnum””, scrie cotidianul elvetian „Blick”, vorbind despre o cantareata „cu Romania in sange”, care exceleaza intr-un stil proaspat testat pe piata muzicala europeana, „rythm&balkan”.